anasin, anasini s. m. (intl.) bătăuș Vezi definitia »

BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor din orașul Bizanț sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care se referă la Bizanț, care este propriu Bizanțului, din vremea împărăției bizantine. – Din fr. byzantin, lat. byzantinus. Vezi definitia »

arșín (-ne), s. n. – 1. Scul sau mănunchi de sculuri. – 2. Unitate de măsură egală cu 711 mm. – Mr. arșin, megl. arșǪn. Tc. arșin „vîrtelniță” (Șeineanu, II, 27); cf. alb. aršin, bg., sb., rus. aršin. Sensul 2 provine din rusă. Sec. XVIII, astăzi rar. Vezi definitia »

ABIENTÍN s. n. Substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă și în alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abiéntin. Vezi definitia »

CLIN, clini, s. m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. ◊ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. și: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ. Vezi definitia »