PROTOCÓC s. m. algă microscopică, pe scoarța arborilor. (< fr. protococcus) Vezi definitia »

ECHINOCÓC, echinococi, s. m. 1. Vierme parazit din clasa cestodelor, care se dezvoltă ca larvă în unele organe ale rumegătoarelor, porcilor sau omului, iar ca adult în intestinul carnivorelor (Echinococcus granulosus). 2. Chist hidatic provocat de echinococ (1). – Din fr. échinocoque. Vezi definitia »

țepóc, țepóci, țepoáce, s.m. și n. (reg.) 1. (s.m.) băț ascuțit de făcut garduri; țepuc; drug de scară, în care sunt fixați fusceii; fuscel la scară. 2. (s.m.) așchiuță sub unghie. 3. (s.n.) țeapă la cereale. Vezi definitia »

DIPLODÓC s. m. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 2⁵ m, având capul foarte mic, cu dinți subțiri și mici, cu gâtul și coada foarte lungi. (< fr. diplodocus) Vezi definitia »

BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque) Vezi definitia »