scoc (-curi), s. n. – Jgheab de moară. – Megl. scoc. Sl. skokŭ „salt” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 81), cf. bg., slov. skok. Vezi definitia »

COLEDÓC¹ adj. canal ~ (și s. n.) = canal prin care se varsă bila în duoden. (< fr. cholédoque) Vezi definitia »

SIMINÓC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s. m.] – Cf. ucr. semenjak. Vezi definitia »

NEOBARÓC, -Ă I. adj. care aparține unui stil succesor barocului. II. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul. (< fr. néobaroque) Vezi definitia »

samatóc s.n. (reg.) 1. rachiu de drojdie. 2. must care se trage de pe tescovină imediat după zdrobirea strugurilor. Vezi definitia »