TIM s.n. (Anglicism) Temă, subiect, cuvânt caracteristic. [Pl. -muri. / < engl. theme]. Vezi definitia »

OMONÍM, (1) omonime, s. n., (2) omonimi, s. m. 1. S. n. Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. 2. S. m. Persoană care poartă același nume cu altcineva; tiz. – Din fr. homonyme. Vezi definitia »

EPONÍM, -Ă I. adj. care dă numele său unui loc, unui oraș etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dădea numele său anului; primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. 2. termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. éponyme, gr. eponymos) Vezi definitia »

seím (-muri), s. n. – Parlament în Polonia. Pol. sejm (Tiktin). Sec. XVII. Vezi definitia »

PLECTENCHÍM s.n. (Bot.) Țesut fals, prezent la ciupercile superioare și la licheni, format din hife miceliene. [< germ. Plektenchym, cf. gr. plektos – răsucit, enchyma – infuzie]. Vezi definitia »