DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci. – Danci + suf. -uc. Vezi definitia »

BUCIÚC, buciucuri, s. n. Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk. Vezi definitia »

MAMELÚC, mameluci, s. m. 1. Soldat de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt. ♦ Cavalerist francez dintr-un escadron de gardă imperială. 2. Fig. Om lipsit de personalitate, de păreri proprii. – Din fr. mamelouk. Vezi definitia »

caúc (-ce), s. n. – 1. Bonetă veche de fetru, cu fundul rotund. – 2. Potcap caracteristic al preoților ortodocși. Tc. ka(v)uk (Roesler 595; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 1137; Meyer 183), cf. alb., sb. kauk, ngr. ϰαβούϰι. – Der. caucgiu, s. m. (fabricant și vînzător de cauce). Vezi definitia »

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. Vezi definitia »