BACHELÍTĂ s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite]. Vezi definitia »

ȚẤRĂ s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec. Vezi definitia »

póliță (pólițe), s. f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliță. Sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s. f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru). Vezi definitia »

HÚSĂ s.f. Învelitoare de stofă sau de pânză cu care se acoperă mobilele spre a le proteja de lovituri, de murdărie etc. ♦ Învelitoare (impermeabilă) folosită pentru protejarea anumitor mașini, piese sau materiale. [< fr. housse]. Vezi definitia »

chiábă (-ébe), s. f. – (Banat, Trans.) Cuțit. Sb. kebe (DAR). Vezi definitia »