ELECTRÓN s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. [< fr. électron, cf. engl. electron, germ. Elektron]. Vezi definitia »

PLOCÓN, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclón s. n.] – Din sl. poklonŭ. Vezi definitia »

DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don]. Vezi definitia »

DICTÓN s.n. Expresie proverbială, proverb; zicătoare, maximă. [< fr. dicton]. Vezi definitia »

HEMIÓN, hemioni, s. m. Măgar sălbatic de mărimea catârului, care trăiește în Mongolia. [Pr.: -mi-on] – Din fr. hémione. Vezi definitia »