Definita cuvantului plocon
PLOCÓN, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclón s. n.] – Din sl. poklonŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plocon
TORȘÓN s.n. Șomoiog, cârpă (de praf, de vase etc.). [< fr. torchon]. Vezi definitia »
galión (galioáne), s. n. – 1. Navă cu pînze. – 2. Planșetă (de tipografie). Ngr. γαλείονι (DAR), tc. kalion (Șeineanu, III, 54), ambele din it. galeone. Este dublet al lui galaon, s. n. (Olt., dans tipic). – Der. galeongiu, s. m. (marinar de pe un galion), din tc. kalioncu; gălăongească, s. f. (Olt., dans tipic). Vezi definitia »
FOTOELECTRÓN s.m. (Fiz.) Electron emis de o suprafață metalică pe care cade un fascicul de radiații. [Cf. fr. photoélectron]. Vezi definitia »
RUSOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (voluntar) de limbă rusă. (< rus + -fon2) Vezi definitia »
POANSÓN, poansoane, s. n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și poansonuri] – Din fr. poinçon. Vezi definitia »