RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). Vezi definitia »

MUGÍ, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: múge] – Lat. mugire. Vezi definitia »

potlogí, potlogésc, vb. IV 1. (pop.; despre încălțăminte) a pune potloage (petice) pentru a repara; a cârpi, a petici; a pingeli, a tălpui (cu potloage). 2. (refl., reg.; fig.) a-și duce viața de azi pe mâine. 3. (reg.; fig.) a face un mic necaz, un mic rău. 4. (reg.) a (se) bătători, a (se) presa, a (se) turti. Vezi definitia »

CÂȘLÉGI s. f. pl. Interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creștinii pot mânca de dulce. – Lat. caseum ligat. Vezi definitia »

prilegí, prilegésc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se întâmpla, a se petrece; a apărea, a se ivi. 2. (înv.) a pricinui, a prilejui. 3. (refl.; înv. și reg.; despre oameni) a se nimeri. 4. (refl.; înv.) a căuta sau a găsi un moment favorabil, oportun. Vezi definitia »