DULĂPÁȘ, dulăpașe, s. n. Dulăpior. – Dulap + suf. -aș. Vezi definitia »

TĂURÁȘ, tăurași, s. m. Diminutiv al lui taur; tăureanc. [Pr.: tă-u-] – Taur + suf. -aș. Vezi definitia »

CODÂRLÁȘ, codârlași, s. m. (Rar) Cel din coadă; ultimul. – Din codârlă + suf. -aș. Vezi definitia »

smidíș, smidíșuri, s.n. (reg.) tufiș des (într-o pădure); smiget. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »