tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă. Vezi definitia »

MORÓI, moroi, s. m. (În superstiții) Strigoi, vârcolac, pricolici. – Cf. sl. mora. Vezi definitia »

OLÓI¹, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi. Vezi definitia »

BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2.Fig. (Fam.) Bibic². – Bibil[ică] + suf. -oi. Vezi definitia »

ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor² + z[or²] + suf. -oi. Vezi definitia »