BUDÍSM (‹ fr.) s. n. Religie apărută în India, în sec. 6-5 î. Hr., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor în fața suferinței și dreptul tuturor de a curma suferința și de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fără ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat în sec. 3 î. Hr. sub regele Asoka. A evoluat în trei mari direcții hinayana sau „micul vehicul”, fidel învățăturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Răspîndit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam. Vezi definitia »

VAGINÍSM s. n. contracție spasmodică dureroasă a mușchiului constrictor al vaginului. (< fr. vaginisme) Vezi definitia »

SEXUALÍSM s.n. Starea unei ființe care are sex. ♦ Senzualitate. [Pron. -xu-a-. / cf. fr. sexualisme]. Vezi definitia »

TERMALÍSM s. n. ansamblu de activități referitoare la punerea în valoare a proprietăților apelor minerale și la amenajarea stațiunilor termale. (< fr. thermalisme) Vezi definitia »

NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme]. Vezi definitia »