PROSILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism cu funcție de premisă majoră, din care derivă premisa silogismului următor; episilogism. [< fr. prosyllogisme, cf. gr. pro – înainte, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

MISONEÍSM s. n. (Livr.) Sentiment de neîncredere sau aversiune față de orice noutate, schimbare. [Pr.: -ne-ism] – Din fr. misonéisme. Vezi definitia »

VOLUNTARÍSM s. n. 1. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau o voință cosmică oarbă. 2. concepție sociologică subiectivistă care consideră voința umană ca factor hotărâtor al istoriei, atribuind proceselor voliționale un rol determinant în acțiunea socială, negând existența legităților obiective sau opunând voința umană acestor legi. 3. concepție psihologică potrivit căreia în viața psihică rolul hotărâtor îl au procesele voliționale. (< fr. volontarisme) Vezi definitia »

ILUSTRATIVÍSM s. n. 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ; caracter ilustrativ. 2. Tendință (exagerată) de a folosi exemplificările. – Din fr. illustrativisme. Vezi definitia »

PANTELÍSM s. n. concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor se află o voință de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri. ◊ teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. (< fr. pantélisme) Vezi definitia »