GRADÁȚIE s.f. 1. Creștere sau descreștere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea salariului sau a retribuției. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește salariul sau retribuția. [Gen. -iei, var. gradațiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio]. Vezi definitia »

EURITERMÍE s. f. însușire a organismelor euriterme. (< fr. eurythermie) Vezi definitia »

PELVILOGÍE s. f. studiu al pelvisului. (< fr. pelvilogie) Vezi definitia »

HIDROBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază viața animală și vegetală din mediul acvatic, precum și toate procesele care au loc în apă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. hydrobiologie, germ. Hidrobiologie. Vezi definitia »

FONOMETRÍE s. f. măsurarea intensității sunetelor. (< fr. phonométrie) Vezi definitia »