HÁBITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect]. Vezi definitia »

METATALÁMUS s. n. parte a diencefalului cuprinzând corpii geniculați lateral și medial. (< engl. metathalamus) Vezi definitia »

FÓNGUS s.n. Fungozitate. [Var. fungus s.n.. / < fr. fongus, cf. lat. fungus – ciupercă]. Vezi definitia »

CUMULOSTRÁTUS s. m. Formație de nori compusă din cumulus și stratus. – Din fr. cumulo-stratus. Vezi definitia »

DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus) Vezi definitia »