Definita cuvantului simun
SIMÚN s. n. vânt puternic, uscat și foarte cald, care bate în Sahara, în Arabia și Egipt de la sud către nord. (< fr. simoun)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu simun
9RghUN <a href=„http://lfmiapvucbpk.com/”>lfmiapvucbpk</a>, [url=http://szocswexucod.com/]szocswexucod[/url], [link=http://oidbqnqgocly.com/]oidbqnqgocly[/link], http://zysvtsyyoftn.com/ Vezi definitia »
prun (prúni), s. m. – Perj (Prunus domestica). – Mr., megl. prun. Lat. prūnus (Pușcariu 1392; Candrea-Dens., 1453; REW 6800), cf. calabr. prunu, sp. pruno.Der. prună (mr., megl. prună), s. f. (fructul prunului), poate direct din lat. prūna (REW 6798, unde se indică forma *prūnea, care nu se potrivește pentru rom.), cf. sard. pruna; prunar, s. m. (cultivator de prune; insectă, Rhynchites cupreus); prunet, s. n. (livadă de pruni); prunărie, s. f. (livadă de pruni). Din rom. provine rut. pruni (Candrea, Elemente, 406), ngr. ποῦρνο. Vezi definitia »
Un baiat cu multe figuri si bazat din toate punctele de vedere:financiarçu baieti multi care sar pentru el daca are o probleme Vezi definitia »
COMÚN, -Ă adj. 1. Care aparține mai multora sau tuturor; folosit de toți sau de mai mulți; obștesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generală; substantiv comun = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel; factor comun = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume; divizor comun = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu comun = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor comun = numitor care aparține mai multor fracții. ◊ A face cauză comună cu cineva = a fi de partea cuiva (într-o chestiune, într-o discuție etc.). 2. Obișnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai mulți sau la toți în același fel, banalizându-se prin deasa ei întrebuințare. 3. Banal, de rând. // s.n. Ceea ce aparține tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obștești. ◊ În comun = laolaltă, împreună. ◊ A ieși din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun]. Vezi definitia »
PĂÚN, păuni, s. m. Pasăre domestică mare, cu penajul masculului strălucitor, albastru-verzui și cu coada foarte lungă, pe care o poate răsfira în formă de evantai (Pavo cristatus). ◊ Expr. A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa. A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia. ♦ Pana păsării descrise mai sus. – Din lat. pavo, -onis. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z