Definita cuvantului buric
buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buric
CRISOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la crisolit. [< fr. chrysolitique]. Vezi definitia »
ANTIRĂZBÓINIC, -Ă adj. împotriva războiului. (< anti- + războinic) Vezi definitia »
úric (-ce), s. n. – 1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar). Vezi definitia »
MONOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la monogramă, în formă de monogramă. [Cf. fr. monogrammatique]. Vezi definitia »
PREISLÁMIC, -Ă adj. anterior islamului; anteislamic. (< fr. préislamique) Vezi definitia »