conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni în țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer. Vezi definitia »

SOCIETÁR, -Ă s. m. f. 1. membru al unei societăți literare, muzicale, teatrale; actor care primește o cotă-parte din veniturile teatrului. 2. cel care deține acțiuni emise de o societate anonimă; acționar. (< fr. sociétaire) Vezi definitia »

ULNÁR, -Ă adj. cubital. (< fr. ulnaire) Vezi definitia »

FEBRUÁR s. m. v. februarie. Vezi definitia »

APÁR, apari, s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar. Vezi definitia »