LOCATÍV, -Ă adj. Referitor la casele de închiriat. ◊ Valoare locativă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu locativ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. // s.n. (Gram.) Caz în declinarea unor limbi care arată locul unde se află cineva sau ceva sau unde se petrece o acțiune. [Cf. fr. locatif]. Vezi definitia »

FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif. Vezi definitia »

CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adj. Care intră în compunerea unui lucru, care reprezintă un element esențial din structura lui; alcătuitor. – Din fr. constitutif. Vezi definitia »

DETERMINATÍV, -Ă adj., s.n. (Gram.) Determinant. ◊ Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determină un substantiv. [Cf. fr. déterminatif, it. determinativo]. Vezi definitia »

ENERGOINTENSÍV, -Ă, energointensivi, -e, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. – Energ[ie] + intensiv. Vezi definitia »