zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi Vezi definitia »

MANCOLÍSTĂ s.f. Listă pe care un filatelist o trimite unui partener de schimb, cuprinzând mărcile poștale de care are nevoie. [< it. mancolista]. Vezi definitia »

CASÚRĂ s.f. (Tehn.) Spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafața unui obiect unde acesta este spart, rupt. [< fr. cassure]. Vezi definitia »

rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

perpétă, perpéte, s.f. (reg.) fota din față; șorț purtat de femei în timpul lucrului. Vezi definitia »