skarn s.n. Rocă de contact din silicați bine cristalizați. (< germ. Skarn) Vezi definitia »

cîrn (cấrnă), adj. – 1. Fără nas, cu nasul tăiat. – 2. Despre nas, mic, scurt, cu vîrful ridicat. – 3. Încovoiat, îndoit. Sl. krŭnŭ „cu nasul tăiat”, de la krnoti „a mutila” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 316; Cihac, II, 43; Conev 90). – Der. cîrnog, cîrneci, adj. (cîrn); cîrnie s. f. (faptul de a avea nasul cîrn); cîrni, vb. (a tăia nasul, pedeapsă pentru cei care conspirau pentru a pune mîna pe tron; a-și pierde nasul; a curăța pomii de ramuri uscate), care ajunge să se confunde cu omonimul său, der. de la cîrmă; cîrnogi, vb. (a toci, a face bont); chirnog, s. m. (infirm, damblagiu; avar, zgîrcit), pentru al cărui dublu sens cf. sgîrcit; chirnogi, vb. (a cere de pomană; a cerși). Pentru ultimii der., Scriban propune să se plece de la un sl. *krŭno-nogiĭ; este posibil și să se presupună o formație bazată pe paralelismul cu olog, slăbănog, boșorog, etc. Vezi definitia »

TRICÓRN I. s. m. animal imaginar cu trei coarne. II. s. n. pălărie bărbătească din trecut, cu trei colțuri. (< fr. tricorne) Vezi definitia »

SKARN s.n. (Geol.) Rocă de contact alcătuită din silicați bine cristalizați. [Pl. -ne. / < germ. Skarn, scand. skarn]. Vezi definitia »

altérn adj. m., pl. altérni; f. altérnă, pl. altérne Vezi definitia »