pătrunzár s.f. (reg.) perforator, dorn, priboi, potricală. Vezi definitia »

DOCÁR s. n. trăsurică ușoară cu două sau patru roți. (< engl., fr. dog-cart) Vezi definitia »

ilișár, ilișári, s.m. (înv.) persoană care strângea ilișul (v.). Vezi definitia »

AVIÁR, -Ă adj. referitor la păsări. (< fr. aviaire) Vezi definitia »

SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius. Vezi definitia »