APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. (< fr. apoplectique) Vezi definitia »

POLISEMÁNTIC, -Ă, polisemantici, -ce, adj. (Despre cuvinte, unități frazeologice) Care are mai multe sensuri. – Din fr. polysémantique. Vezi definitia »

SERODIAGNÓSTIC s.n. (Med.) Diagnostic al unor boli infecțioase, constând în a pune în contact serul bolnavului cu microbul respectiv. [< fr. sérodiagnostic]. Vezi definitia »

OBLÁNIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din scr. oglavnik. Vezi definitia »

TÉMNIC, temnicuri, s. n. (Reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se țin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 3. (Înv.) Închisoare. – Din ucr. temnyk. Vezi definitia »