bagagiu, bagagii, s. m. om isteț / descurcăreț Vezi definitia »

SACNASÍU, sacnasie, s. n. (Turcism înv.) Încăpere mică la catul de sus al caselor domnești și boierești, ieșită în afară din fațada clădirii și închisă cu geamlâc sau cu obloane. ♦ Cameră mică de așteptare în casele boierești. – Din tc. șahnișin. Vezi definitia »

EMONCTÓRIU s. n. organ, deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. (< fr. émonctoire, lat. emonctorium) Vezi definitia »

ERMITÁGIU s.n. v. ermitaj. Vezi definitia »

TOPCÍU, topcii, s. m. (Înv.) Tunar, artilerist. – Din tc. topçu. Vezi definitia »