Definita cuvantului latură
LÁTURĂ, laturi, s. f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcție. ◊ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte și în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ◊ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ◊ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. ♦ (Înv. și pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut. ◊ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. și: lături. – Var.: láture s. f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu latură
ACIDOREZISTÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor bacterii de a rezista după colorarea cu un colorant de anilină, la acțiunea decolorantă a acizilor. – Acid + rezistență. Vezi definitia »
țăndurícă (= țăndărică „așchie”) s. f. (pl. țăndurele) Vezi definitia »
PÁRCĂ2, parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. Vezi definitia »
CALCOPIRÍTĂ s. f. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. chalcopyrote) Vezi definitia »
AUBÁDĂ s. f. alboradă. (< fr. aubade) Vezi definitia »