AERONAÚTICĂ s.f. Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor; știința navigației aeriene. [Gen. -cii. / < fr. aéronautique]. Vezi definitia »

MAGNETOSTÁTICĂ s.f. Parte a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil din substanțe sau din vid. [Gen. -cii. / < fr. magnétostatique]. Vezi definitia »

BURSUFLÚRĂ s.f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorită gazelor produse de o ardere rapidă. ♦ Bulă de aer sub tencuială sau sub vopsitorie. [< fr. boursouflure]. Vezi definitia »

SERVÁNTĂ s. f. 1. servitoare. 2. masă, bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare servirii unei mese. (< fr. servante) Vezi definitia »

MENOPÁUZĂ s. f. Fenomen fiziologic complex, care constă în încetarea definitivă a menstruației la femei, ca urmare a încetării funcției ovariene. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. ménopause. Vezi definitia »