CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »

APRETÚRĂ s.f. Apretare; (p. ext.) operațiile de fierbere, de înălbire, de apretare etc. la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație unde se face apretarea. [< germ. Appretur]. Vezi definitia »

oglávă (-ve), s. f. – Curea care menține bățul îmblăciului. – Var. (Trans.) oglaje. Sl. oglavu „cap, căpătîi” (Tiktin). Vezi definitia »

torínă, toríni, s.f. (reg.) toriște. Vezi definitia »

METRÉSĂ, metrese, s. f. Amantă, întreținută, ibovnică. – Din fr. maîtresse. Vezi definitia »