Definita cuvantului scoțător
scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scoțător
DEFECATÓR s. n. aparat pentru defecare (1). (< fr. défécateur) Vezi definitia »
văscior (-cior) s. n., pl. văscioáre Vezi definitia »
ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s. m., (2, 3) încărcătoare, s. n. 1. S. m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc. 2. S. n. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc. 3. S. n. Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție. – Încărca + suf. -ător. Vezi definitia »
gonospór s.m. (biol.) Spor rezultat prin diviziune reducțională. (< fr. gonospore) Vezi definitia »
VASODILATATÓR, -OÁRE adj., s.n. (Medicament) care provoacă vasodilatație. [< fr. vaso-dilatateur]. Vezi definitia »