STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Străluci + suf. -tor. Vezi definitia »

UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. Vezi definitia »

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor. Vezi definitia »

ANALIZÓR s.n. 1. Analizator. 2. Orice aparat prevăzut cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații. [< fr. analyseur]. Vezi definitia »

LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur]. Vezi definitia »