Definita cuvantului obiecție
OBIÉCȚIE s.f. Argument pe care cineva îl opune unei propuneri, unei pretenții, unei teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. [Gen. -iei, var. obiecțiune s.f. / cf. fr. objection, lat. obiectio – mustrare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obiecție
DEUTEROSCOPÍE s. f. halucinație în cadrul căreia bolnavul vede imaginea sa dedublată. (< fr. deutéroscopie) Vezi definitia »
DIGRAFÍE s. f. 1. contabilitate ținută în partidă dublă. 2. examen radiologic care permite realizarea unei imagini în două situații funcționale diferite. (< fr. digraphie) Vezi definitia »
RADIOASTRONOMÍE s. f. Studiul fenomenelor din univers cu ajutorul undelor radioelectrice emise de corpurile din spațiul cosmic și al undelor radioelectrice emise de pe Pământ și reflectate de aceste corpuri. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radio-astronomie, germ. Radioastronomie. Vezi definitia »
CALCULÁȚIE s.f. Calculare. [Cf. it. calcolazione, lat. calculatio]. Vezi definitia »
SURDOPEDAGOGÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de educarea și de instruirea persoanelor cu deficiențe de auz. – Surd + pedagogie. Vezi definitia »