INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. Vezi definitia »

AVULSIÚNE s.f. 1. Îndepărtare prin smulgere a unei formații anatomice, a unui organ etc. 2. Smulgere de către ape a unei porțiuni de mal din pământul unui proprietar și alipirea acesteia la pământul altui proprietar riveran. [Var. avulsie s.f. / < fr. avulsion]. Vezi definitia »

REȚÍNE vb. III. tr. 1. A ține loc, a împiedica de la ceva. ♦ A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 2. A ține asupra, a păstra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. A ține minte. 6. (Jur.) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. rețín. / < re- + ține, după fr. retenir]. Vezi definitia »

INAPTITÚDINE s. f. lipsă de aptitudine; nepricepere. (< fr. inaptitude) Vezi definitia »

RETROTRACȚIÚNE s. f. îndoire a corpului spre înapoi, provocată, în unele boli, de contracția mușchilor lombari. (< fr. rétrotraction) Vezi definitia »