Definita cuvantului obstacol
OBSTÁCOL s.n. 1. Piedică, stavilă. ♦ (Fig.) Opoziție; dificultate, piedică. 2. Gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obstacol
CONDISCÍPOL s.m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit maestru). [Cf. fr. condisciple, lat. condiscipulus]. Vezi definitia »
SUBCAPÍTOL s.n. Diviziune a unui capitol în care este prezentată o problemă, o latură a subiectului tratat în lucrarea respectivă. [< sub- + capitol]. Vezi definitia »
AMINOALCOÓL, aminoalcooli, s. m. (Chim.) Compus organic care conține amină și alcool. [Pr.: -no-al-co-ol] – Din fr. aminoalcool. Vezi definitia »
rasól (-luri), s.n. – 1. Un anumit tip de carne, carne fiartă. – 2. Fel de mîncare de carne, de pește sau de legume fierte. – 3. Mîncare prost gătită, mîncare sau lucru de mîntuială. – Megl. răsol. Sl. razsolŭ „saramură” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 308; Conev 87; Graur, BL, VI, 169), cf. bg., slov. raszol. – Der. rasoli, vb. (a găti prost; a face un lucru de mîntuială); rasoleală, s.f. (mîncare prost gătită; tencuială). Vezi definitia »
FUNGÍCOL, -Ă adj. (despre insecte) care trăiește pe ciuperci. (< fr. fongicole) Vezi definitia »