ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici. Vezi definitia »

ȘTREFUÍT adj. v. ȘTREFUI. [DLRM] Vezi definitia »

jăpcănít (jepcănít), jăpcănítă, adj. (reg.) jefuit, jăcmănit. Vezi definitia »

TECALEMÍT, tecalemite, s. n. Pompă de mână specială, cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. [Pl. și: tecalemíturi] – Din fr. técalémite. Vezi definitia »

GABARÍT s. n. 1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ◊ greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. ♦ ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. 2. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statură. (< fr. gabarit) Vezi definitia »