VORBĂRÍE s. f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgelă, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. -ărie. Vezi definitia »

CONGÉSTIE s. f. aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, de natură inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio) Vezi definitia »

FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie]. Vezi definitia »

RADIOMANOMETRÍE s.f. Metodă de diagnostic constând în aplicarea radiologiei pentru măsurarea presiunii din interiorul organelor sau vaselor. [Gen. -iei. / cf. fr. radiomanométrie]. Vezi definitia »

păuríe s.f. (reg.) 1. agricultură; plugărie. 2. (cu sens colectiv) țărănime; plugărime. Vezi definitia »