hálă (hále), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine). Vezi definitia »

FÉLDERĂ s. f. v. ferdelă. Vezi definitia »

coptúră (coptúri), s. f. – 1. Prăjitură. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptătură. Lat. coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. și coace. Fonetismul nu este normal, căci rezultatul ar trebui să fie *cutură; Pușcariu, Lr., 18, admite influența unei analogii cu copt. Este cuvînt general cunoscut, dar rar în nord-est (ALR, I, 130). Vezi definitia »

IZOSEÍSTĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași intensitate de manifestare a unui cutremur de pământ. [Pron. -se-is-, var. isoseistă s.f. / < fr. isoséiste, germ. Isoseiste]. Vezi definitia »

PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics]. Vezi definitia »