pielotéie, pielotéi, s.f. (reg.) 1. piele (mai ales de ovine). 2. țesut animal cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină; membrană, pielcuță, pielușină, pieliță. 3. carne de calitate inferioară (cu pielițe, vine, tendoane). 4. excrescență, chist; tumoare. 5. țesut vegetal subțire; membrană, epicarp. 6. pănușă subțire crescută pe știuleții de porumbi, printre șirurile de boabe. 7. pojghiță fină ce se formează pe suprafața unor alimente lichide (lapte, supă etc.). Vezi definitia »

ADIPSÍE s.f. Lipsă a senzației de sete. [Gen. -iei. / < fr. adipsie, cf. gr. a – fără, dipsa – sete]. Vezi definitia »

CONFIRMÁȚIE, confirmații, s. f. (La catolici) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez. – Din fr. confirmation. Vezi definitia »

MALFORMÁȚIE, malformații, s. f. (Med.) Anomalie morfologică congenitală a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei părți a corpului unei ființe. – Din fr. malformation. Vezi definitia »

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-émission. Vezi definitia »