PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. Vezi definitia »

roiu! interj. (vulg.) fugi!, pleacă! Vezi definitia »

HÉLIU s. n. gaz inert, inodor, neinflamabil și foarte ușor. (< fr. hélium) Vezi definitia »

sangeangíu, sangeangíi, s.m. (înv.) portdrapel (la turci); sangeactar, sangeagaș. Vezi definitia »

ififlíu (ififlíe), adj. – Lefter, fără un ban. – Tc. hafifli „ușor”, cf. afif (DAR). Vezi definitia »