OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care servește pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv]. Vezi definitia »

IMPULSÍV, -Ă adj., s. m. f. (om) care acționează sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, brutal. (< fr. impulsif) Vezi definitia »

ABERATÍV, -Ă adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație. [< fr. aberratif]. Vezi definitia »

PULSATÍV, -Ă adj. pulsatil (1). (< fr. pulsatif) Vezi definitia »

REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif) Vezi definitia »