SUBIECTÍV, -Ă adj. 1. Care consideră conștiința individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzațiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propoziție subiectivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcțiunea de subiect al propoziției regente. [Pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif]. Vezi definitia »

INVENTÍV, -Ă adj. Care inventează; ingenios; cu spirit ager, capabil de invenții. [Cf. fr. inventif, it. inventivo]. Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif]. Vezi definitia »

RETENTÍV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo]. Vezi definitia »

DIFUZÍV, -Ă adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a se difuza, de a se răspândi în toate sensurile. (< fr. diffusif) Vezi definitia »