Definita cuvantului secătură
secătúră, secătúri, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde pește). 2. (înv. și reg.) loc într-o pădure defrișat și folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, seci. 3. (înv.) spațiu liber, loc gol. 4. (înv.) porțiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (înv.) plantă sau parte a unei plante care și-a pierdut seva, germenele de viață; uscătură. 6. (reg.) boală a oilor care se manifestă prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorbă, afirmație etc. fără valoare, fără importanță, fără sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapă, oșiștie, zdreanță, sichimea, marțafoi, pramatie, pușlama.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu secătură
tiristă, tiriste s. f. 1. infractoare străină. 2. prostituată care operează pe șoselele de centură și în parcările de pe autostrăzi, oferindu-și serviciile, contra unei sume modice, șoferilor străini de autocamioane ce tranzitează România. Vezi definitia »
tropáncă s.f. (reg.) dans popular; melodia lui. Vezi definitia »
sudálmă (-ắlmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni. – Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă). Vezi definitia »
șăbăceálă, șăbăcéli, s.f. (reg.)împodobire cu șabace (v.); săbăcit (la îmbrăcăminte). Vezi definitia »
EXÉDRĂ, exedre, s. f. 1. Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune, de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc într-un parc. – Din lat. exedra, fr. exedre. Vezi definitia »