cóșniță (cóșnițe), s. f. – 1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar. Vezi definitia »

scaméică, scaméice, s.f. (reg.) scaun, bancă mică folosită de pescari la ascuțitul cârligelor de la carmace. Vezi definitia »

ceviánă (-vi-a-) s. f., g.-d. art. ceviénei; pl. ceviéne Vezi definitia »

ÁSCĂ s. f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. – Fr. asque (< gr.). Vezi definitia »

gheárbă, ghérbe, s.f. (reg.) mănunchi din trei fire de cânepă; vearbă. Vezi definitia »