Definita cuvantului semnui
semnuí, semnuiésc, vb. IV (înv.) 1. (în forma: sămnui) a însemna; a înfiera; a cresta. 2. (reg.) a face semn (cuiva). 3. a semnala. 4. (în forma: sămnui) a investiga.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu semnui
hrentuí (-uésc, hrentuít), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui. – Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare). Vezi definitia »
sui Vezi definitia »
RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui. Vezi definitia »
ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui. Vezi definitia »
ȘTEMUÍ vb. tr. a etanșa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (după germ. stemmen) Vezi definitia »