PROVIDÉNȚĂ s.f. (În concepțiile religioase) Putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor; Dumnezeu. ♦ Atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. ♦ (Fig.) Cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. [Cf. lat. providentia, it. provvidenza, fr. providence]. Vezi definitia »

ERGOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la ergograf. [< ergo- + -gramă]. Vezi definitia »

CIBERNÉTICĂ s.f. – V. cibernetic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

ídiță, ídițe, s.f. (reg.) șerpoaică. Vezi definitia »

GEOTECTÓNICĂ s.f. v. geotectonic (1). [DEX'98] Vezi definitia »