Definita cuvantului ogivă
OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ogivă
cnígă s.f. (înv.) registru, carte. Vezi definitia »
SPÉȚĂ s.f. Specie. [Pl. -țe. / cf. fr. espèce, lat. species]. Vezi definitia »
ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaică. Vezi definitia »
ATLÉTICĂ s.f. – V. atletic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
KLÍPPĂ s.f. (Geol.) Bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. [< fr., engl. klippe]. Vezi definitia »