GHIÓC², ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (=cochlea). Vezi definitia »

cobâltóc¹, cobâltóci, s.m. (reg.) cerșetor. Vezi definitia »

pritóc, pritócuri, s.n., adj. 1. (pop.) pritocire, pritocit, pritoceală. 2. (înv. și reg.) vas pentru pritocirea vinului. 3. (adj.; înv. și reg.; în sintagma) vin pritocit = vin tras de pe drojdie (prin cep). Vezi definitia »

cozoróc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii. Rus. kozyrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79). Vezi definitia »

potóc s.n. (reg.) pârâu. Vezi definitia »