DAMÁR s.n. Rășină naturală de culoare albă-gălbuie cu nuanțe roșii sau negre, extrasă dintr-un arbore din Indonezia. [Scris și dammar. / < fr. dammar, germ. Dammar]. Vezi definitia »

LACVEÁR s.m. Gladiator care lupta cu un fel de arcan. [Pron. -ve-ar. / < lat. laquearius < laqueus – laț]. Vezi definitia »

PROTONOTÁR s.m. (Ist.) Prelat de pe lângă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it. protonotario, fr. protonotaire]. Vezi definitia »

CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar. Vezi definitia »

RIPUÁR, -Ă adj. (despre vechile popoare germanice, în special franci) de pe malurile Rinului. (< fr. ripuaire, lat. ripuarius) Vezi definitia »