PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns². – Plânge + suf. -ăreț. Vezi definitia »

văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe Vezi definitia »

TÂNĂRÚȚ, -Ă, tânăruți, -e, adj. (Reg.) Tinerel. – Din tânăr + suf. -uț. Vezi definitia »

TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț. Vezi definitia »

SOROCOVẮȚ, sorocoveți, s. m. Veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului. [Var.: sorcovắț s. m.] – Din ucr. sorokovec'. Vezi definitia »