Definita cuvantului sfetagoreț
sfetagoréț, sfetagoréți și sfetagoríți, s.m. (înv.) călugăr de la Sfântul Munte.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sfetagoreț
CUVÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + suf. -ăreț. Vezi definitia »
POPONÉȚ4 s. m. (Bot.; pop.) Volbură (Convolvulus arvensis). – Cf. scr. poponac, ucr. oponeț. Vezi definitia »
POFTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, poftăreți, -e, adj. (Reg.) Pofticios. – Poftă + suf. -ăreț. Vezi definitia »
PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns2. – Plânge + suf. -ăreț. Vezi definitia »
MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț. Vezi definitia »