MÍLĂ², mile, s. f. Unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A. ◊ Milă marină = unitate de măsură pentru lungimi, folosită în navigație, egală cu 1852 m. – Din pol. mila. Vezi definitia »

soloáncă¹, solónci, s.f. (reg.) 1. sitar. 2. pasăre ce trăiește în jurul apelor; țigănuș. Vezi definitia »

próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα. Vezi definitia »

IDIOPLÁSMĂ s. f. parte activă a citoplasmei, cu rol în transmiterea caracterelor ereditare. (< fr. idioplasme) Vezi definitia »

ȚẤFĂ s. f. v. țârfă. Vezi definitia »