VÂRFUÍ, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui. Vezi definitia »

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual. Vezi definitia »

gistruí, gistruiésc, vb. IV (reg.) a se îneca. Vezi definitia »

STREJUÍ vb. IV v. străjui. Vezi definitia »

șerbăluí, șerbălui, vb. IV (reg.) a sluji. Vezi definitia »